ReFinantare

Vânate de Finanţe pentru TVA, persoanele fizice care au vândut mai mult de cinci apartamente noi într-un an se fac vinovate şi de încălca­rea Regulamentului valutar, da­că au încasat avansul sau preţul întreg în valută. În ilegalitate sunt şi cumpărătorii care au făcut plata.

Dacă au avut economii în eu­ro, românii care au cumpărat apartamente în blocuri construite pe persoană fizică au putut plăti fără probleme avansul în valută. Vânzătorii acceptă să încaseze în euro chiar preţul întreg, neobligându-şi clienţii să treacă înainte pe la casa de schimb şi să suporte costurile aferente doar pentru a aduce lei. Avansul în bancnote euro a fost acceptat, la mica înţe­legere, chiar şi de dezvoltatori imobiliari companii, deşi oficial s-a înregistrat plata sumei în valută ca “echivalent în lei”.

Puţini s-au gândit însă că astfel de plăţi în valută, dacă fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii, sunt ilegale. “Astfel de încălcări ale Regulamentului valutar sunt grave, contribuind la fenomenul nedorit de euroizare a economiei”, spune Mugur Şteţ, purtătorul de cuvânt al BNR. Din fericire pentru autorii faptelor “grave”, care au plătit sau încasat în euro preţul locuinţelor vândute de dezvoltatori, auto­rităţile nu s-au lămurit încă cine trebuie să constate şi să sancţioneze încălcarea legii, pasându-şi reciproc responsabilitatea.

Lanţul slăbiciunilor
“Constatarea ar trebui făcută prin aparatul Ministerului Finanţelor, unde pot fi văzute contractele de vânzare-cumpărare încheiate şi unde se stabilesc, de alt­fel, şi impozitele pentru vânzarea bunurilor”, spune purtătorul de cuvânt al BNR. Finanţele primesc într-adevăr de la notari lista tranzacţiilor imobiliare pentru a obliga să plătească TVA persoanele fizice care au vândut mai mult de cinci imobile pe an (în scop comercial). Pentru încălcarea Regulamentului valutar, însă, reprezentanţii ANAF consideră că responsabilă e BNR. Directorul general al Di­recţiei Coordonare Inspecţie Fiscală din ANAF, Ma­rian Morcoaşă, spune că Agenţia nu are competenţe legale de aplicare şi, impli­cit, de sancţionare a nerespectării dispo­ziţiilor Regulamentului valutar, în con­diţiile în care art. 7 din Regula­ment stabileşte că sancţionarea se face con­form Legii nr. 312/2004 privind Statutul BNR sau Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară. Or, arată reprezentantul ANAF, “din aceste ultime două acte normative, reiese faptul că BNR este abilitată să aplice prevederile acestora”.

Amendă sau confiscarea întregii sume?
În legea privind statutul BNR, amenzile pe care le poate aplica banca centrală pot ajunge la 5.000 de lei. Dacă responsabilitatea sancţiunilor ar aparţine însă Finanţelor, cum susţine reprezentantul BNR, este mai puţin clar cum trebuie stabilit cuantumul acestora. “Este doar o opinie personală, dar nu cred că s-a reglementat situaţia concretă a aplicării sancţiunilor”, spune Adrian Cucu, secre­tar general ANAF. În opinia sa, “dacă s-ar considera aceste tranzacţii acte comercia-le ilicite, după Legea nr. 12/1990, ar fi prea dur, pentru că sancţiunile ar fi exagerate: confiscarea întregii sume. O variantă poate fi sancţionarea ca practici comerciale incorecte, de către Protecţia Consu­ma­torului”. Din partea ANPC, însă, Irina Vasile, şef serviciu, crede că sancţiunile şi constatarea trebuie să le facă Finanţe­le sau BNR: “Nu ţine de noi. Părţile fac plăţi de comun acord, nu e lezat consumatorul, ci politica monetară a BNR.”
Read the rest of this entry »

Legislatia trebuie armonizata, in opt luni, cu directiva creditelor de consum
Directiva Comisiei Europene referitoare la creditul de consum va trebui transpusa in legislatia romaneasca pana pe 11 iunie 2010. Ea se refera exclusiv la im­pru­muturile cu o valoare cuprinsa intre 200-70.000 de euro. Actul normativ va fi initiat sub forma de lege pana la finele acestui an de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, care a inceput deja o serie de consultari atat cu asociatiile consumatorilor, cat si cu cele ale industriei de profil.
Directiva creditului de consum ras­punde unui dublu obiectiv: garanteaza un nivel inalt de protectie a consuma­to­ri­lor si lanseaza un proces destinat des­chi­de­rii unei veritabile piete interne a cre­­ditelor pentru consumatori. Concret, ea vizeaza armonizarea contractelor de cre­dit in domenii precum publicitatea si informatiile furnizate inainte de sem­na­rea contractelor si in momentul in­che­ie­rii lor, calculele privind costul total al im­pru­muturilor, dreptul la anulare si drep­tul de achitare anticipata a impru­mutului.

Armonizarea reglementarilor flexibile
Pe de alta parte, “directiva Comisiei Europene contine doua tipuri de regle­men­tari, cele de maxima armonizare si cele flexibile, care vor fi lasate la libera alegere a statelor membre, adica pot fi imbunatatite in legislatia lor nationala”, explica Razvan Resmerita, directorul Cen­trului European al Consumatorilor (ECC – engl.) din cadrul Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor. Acest ultim tip de prevederi, adica cele care pot fi imbu­na­tatite in legislatia statelor mem­bre, ara­ta directorul ECC, se impart la randul lor in trei categorii: informatii inainte de sem­narea contractului, in tim­pul deru­la­rii acestuia si aspecte in afa­ra contrac­tu­lui. Reglementarea situatiei pre­mer­ga­toa­re semnarii contractului de credit pre­supune informarea consumatorilor sub forma standardizata. Practic, va exis­ta o fisa standard cu informatiile pe care fieca­re banca va fi obligata sa le puna la dis­po­zitia clientilor. Razvan Resmerita considera ca astfel va fi posibila o com­pa­ratie fa­cila a conditiilor de creditare oferite de institutiile bancare. Acesta spu­ne ca in fi­sa standard s-ar mai putea ada­u­ga si obli­ga­tivitatea informarii di­rec­te a clientilor de catre functionarii bancii, dar considera ca o astfel de com­pletare a legislatiei euro­pe­ne va mari costurile bancilor si de aceea nu este preferabila. In aceeasi cate­go­rie a infor­ma­tiilor precontractuale este inclusa si verificarea bonitatii consuma­to­rilor, pe care Comisia Europeana o impune doar ca obligativitate, nu si ca forma de apli­care.
In aceste conditii, se pare ca, in vii­toa­rea lege, aplicarea acestei regle­mentari va fi facuta ca si pana acum, prin accesarea Centralei Riscuri­lor Ban­care si a Biroului de Credit.

ARB nu agreeaza extinderea prevederilor la alte imprumuturi
Aspectele din timpul derularii con­trac­tului de credit se refera la posi­bi­li­tatea retragerii nemotivate a titularului in decurs de 14 zile si la dreptul de a ram­bursa creditele anticipat, cu un comi­sion cuprins intre 0,5%-1%. “Consu­ma­torii tre­buie sa stie ca au aceasta posi­bilitate de retragere in decursul pri­melor 14 zile de la semnarea contrac­tului, dar ei trebuie sa plateasca o dobanda pentru zilele in care au tinut banii”, explica Razvan Res­me­rita. In ceea ce priveste comisionul de rambur­sa­re anticipata, acesta arata ca in legis­latia romaneasca va fi stabilita o limita maxima, cea de 1%.
Aceasta plafonare este acceptata si de industria bancara, presedintele Asocia­tiei Romane a Bancilor, Radu Ghetea, spu­nand ca membrii ARB sunt de acord sa aplice ceea ce specifica directiva in pri­vinta creditelor de consum, cu valoa­re cuprinsa intre 200-70.000 de euro. “ARB nu este, in schimb, de acord cu sugestia ca aceasta limitare a comisio­nului de ram­bur­sare anticipata sa fie extinsa la toate creditele, inclusiv la cele ipotecare”, arata Radu Ghetea. “Bancile isi acopera o parte din pierderile care sunt create ca urmare a rambursarii anticipate din acest comision”, conchide presedintele Asocia­tiei Romane a Bancilor.

Informatii despre intermediari
In cele din urma, dar la fel de impor­tan­te, sunt si reglementarile din afara contractului de credit propriu-zis, adica cele referitoare la serviciile intermedia­ri­lor. “Cand apeleaza, de exemplu, la un broker de credite, romanii pot sa-l intre­be cu cate banci lucreaza, ce comisioane percepe pentru serviciul pe care il pres­tea­za si daca aceste costuri se vor reflecta in valoarea finala a creditului”, arata di­rec­torul ECC. Totodata, acesta spune ca vor fi standardizate si informatiile care se vor introduce in reclame, de genul do­ban­zii anuale efective si a costului total al im­prumutului. In concluzie, Raz­van Res­me­­­rita arata ca “trans­pu­ne­rea Direc­ti­vei creditelor de consum va creste trans­parenta pietei, competi­tivi­ta­tea intre ju­ca­tori si deschiderea pietei de creditare in intreaga Uniune Europeana”. Practic, con­sultarile pe tema direc­tivei creditelor de consum au demarat deja in toate ta­ri­le Uniunii. De altfel, in Germania pro­iectul viitoarei legi este aproape gata, iar in Marea Britanie si Irlanda propunerile vor ajunge pe masa legislativelor, pana la finele lunii noiembrie, de vreme ce consultarile au inceput acolo inca din luna aprilie. Oricum, directorul ECC crede ca si in Romania legea va ajunge in Parlament pana la sfarsitul anului.

Cele mai importante prevederi ale noii directive:

• Noua lege va introduce o fisa standard cu informatiile pe care fiecare banca va fi obligata sa le puna la dispozitia clientilor.
• Una din prioritatile directivei consta in protejarea impotriva indatorarii excesive, prin evaluarea solvabilitatii consumatorului.
• Directiva acorda dreptul rambur­sa­rii anticipate, iar furnizorul poate pretinde, in mod exceptional, o compensatie mai mare.
• In intreaga Uniune va exista dreptul de retragere nemotivata in decurs de 14 zile, dar clientul va plati dobanda pentru zilele in care a avut banii.

Financiarul

Românii nu se mai înghesuie să îşi ia credite ipotecare garantate de stat ca odinioară. Informaţia a fost anunţată chiar de Fondul de Garantare, locul unde ajung, pentru aprobare, toate dosarele celor care doresc un astfel de împrumut.

Imediat după lansare, Fondul de Garantare primea zilnic peste 200 de dosare pentru a fi aprobate. Din septembrie însă numărul acestora a scăzut la 100 pe zi.

Motivele sunt mai multe, cred analiştii. În primul rând de vină sunt problemele din sistem care i-au descurajat pe mulţi. Din cele 19 bănci înscrise în program, doar cinci lucrează la capacitate maximă, trei bănci incă nu au transmis solicitari de garantare, deci blochează dosarele clienţilor, iar alte 11 au o activitate redusă. Aşa s-a ajuns la situaţia în care mulţi doritori de casă nouă au rămas fără banii plătiţi în avans vânzătorului. Dosarele lor au rămas blocate ori la fond, ori în bancă.

Evoluţia din ultima perioadă a cursului de schimb este şi ea de-ajuns să le taie multora pofta de îndatorare. O scumpire de 27 de bani a monedei euro înregistrată de la începutul anului, la o rată de 400 de euro, înseamnă 108 lei plătiţi în plus în fiecare lună.

Pentru cei care vor totuşi să se înscrie, avem veşti bune, statul mai are bani de dat. Fondul de Garantare a Creditelor a aprobat până în prezent un numar de 4.740 dosare, majoritatea pentru locuinţe cu două camere din Bucureşti, Cluj, Tmiş, Braşov şi Iaşi. Valoarea medie a creditului a fost de 41.600 de euro.

Fondul mai are la dispoziţie 800 de milioane de euro, adică mai poate aproba peste 19.000 de dosare.

Realitatea.net

» Aparatorii BNR afirma ca vanzarea de euro din rezerva nu reprezinta o greseala, sumele in cauza ramanand la dispozita sa, dar in… lei. Cu ce resurse va fi aparat insa cursul de schimb mai tarziu daca “proviziile” de euro scad?

» Atentie de unde cumparati euro, marjele practicate de banci sunt peste cele ale caselor de schimb nebancare, cel putin in zonele cu rulaj mare.

Ne-am obisnuit in acest an cu BNR aparand cu dintii leul si vanzand euro pentru a satisface cererea. Dupa ultimele raportari, un miliard de euro din rezerva a fost utilizat in acest scop doar in septembrie, iar alte 4,5 miliarde pana in acel moment. Ce se va intampla daca rezervele se subtiaza dramatic anul viitor? De unde facem rost de euro pentru a-i arunca in piata interbancara impiedicand o depreciere si mai mare a monedei nationale? Riscul vanzarii valutei pentru a apara leul in an electoral se va materializa in anii ce vin, daca criza economica globala se prelungeste, iar costul ajustarii cheltuielilor bugetare din Romania devine cu atat mai greu de acoperit cu cat a fost amanat mai mult. Iata un posibil scenariu al evolutiei cursului de schimb in contextul evenimentelor posibile in urmatoarele luni.

1. Echilibru electoral
Campaniile electorale au reprezentat in mod traditional o oaza de liniste pentru leu. Tot ce insemna ajustare dureroasa, concedieri din sectorul public, reducere de cheltuieli etc. a fost amanat dupa alegeri. Leul a ramas “tare” pentru a nu scumpi importurile si a urca inflatia, dar a revenit la valori mai aproape de realitatea economica in lunile de dupa alegeri. Cum si Mugur Isarescu a avut propria campanie electorala pentru sefia BNR, cursul a avut toate motivele sa intepeneasca in a doua parte a anului 2009.

2. Un dus rece
Prin ianuarie 2010 (al doilea tur de scutin pentru alegerea presedintelui se termina prea aproape de sarbatori) vor urma corectiile pe curs, moment in care BNR va arunca pisica in curtea Guvernului, iar Guvernul – in cea a FMI, pentru ca poporul sa inteleaga din “vina” cui se intampla toate neplacerile. Am paria pe o devalorizare lenta a leului pana prin martie sau pe una foarte rapida in ianuarie, urmata de declaratii linistitoare pe toate canalele, pentru a nu determina populatia sa schimbe masiv lei in valuta. Astept deci o noua replica a guvernatorului de genul “Ce, e mult?”, cu referire la cursul leu/euro.

3. Contributia externa
BNR are rezerve inca suficiente pentru a impiedica euro sa sara mult peste 5 lei, cu conditia ca in regiune sa nu apara o criza similara cu cea din Asia in anii ’90. Caz in care s-ar putea sa regretam ca am vandut prea usor euro din rezerva doar pentru a tine cursul din considerente electorale si… comerciale (importatorii fac regulile jocului in Romania). Adaugam la asta o foarte posibila instabilitate politica autohtona, si avem ingredientele unei crize valutare de proportii. Sa speram ca nu vom ajunge insa pana acolo si ne vom limita la ajustarile postelectorale, precum in anii 1997, 2001, 2009 (2005 a fost intr-adevar o exceptie, banii “fierbinti” din exterior acoperind risipa si dezechilibrele anului electoral).

Nu cautati la banca un curs mai bun
Dupa anuntul demisiei jumatatii PSD din Guvernul Boc, am dat o raita pe la casele de schimb valutar din zona Piata Romana. Pe interbancar, cotatiile erau in jur de 4,25 lei/euro, cel mai bun curs din zona era la 4,27 lei/euro, am gasit mai multe oferte la 4,28-4,29 lei/euro, iar la ghiseul UniCredit-Tiriac – nici mai mult, nici mai putin de 4,32 lei la vanzare! De ce sunt bancile mult mai profitoare decat casele de schimb nebancare la vanzarea de euro? Pai, din doua motive. Profita de comoditatea debitorilor (cea mai mare cerere vine de la cei cu credite in euro care trebuie sa plateasca ratele lunare) si de repartizarea neuniforma a caselor de schimb care au cursuri avantajoase (prin cartiere mai marginase, unde rulajele sunt mici, marjele aplicate de casele de schimb cresc).

România Liberă

Cererea pentru creditele ipotecare a scăzut cu 95% comparativ cu anul 2008, iar relansarea acestui segment se va produce probabil în următorii doi sau trei ani, spune preşedintele Volksbank, Gerald Schreiner.
“Problema nu este dacă băncile vor să dea credite. Cred că oamenii sunt destul de reticenţi în contractarea unui împrumut, pentru că încă nu ştiu dacă îşi vor pierde slujba în următoarele luni şi nu ştiu cât va mai dura criza. Odată ce aceste probleme vor fi rezolvate, cererea pentru credite va reintra pe creştere”, estimează Schreiner. Şeful Volksbank consideră că băncile din România suferă, de obicei, din cauza nivelului ridicat de provizionare, dar nu au probleme legate de nivelul lichidităţilor. Conform standardelor româneşti de contabilitate (RAS), banca austriacă va înregistra pierderi la sfârşitul primelor trei trimestre din 2009, dar Schreiner se aşteaptă ca la finele anului să marcheze un profit brut de 46-48 milioane de euro, potrivit standardelor internaţionale de contabilitate (IFRS).

Preşedintele Volksbank spune că cererea de credite pentru achiziţionarea de garsoniere şi de apartamente cu două camere este foarte redusă, iar pentru locuinţele cu o suprafaţă mai mare, solicitările de împrumuturi sunt aproape inexistente.

“Aproximativ 90% dintre clienţii noştri au cumpărat apartamente de dimensiuni mici şi medii, deci vorbim despre oameni care efectiv au vrut să cumpere o locuinţă. Când vorbim despre intrarea în incapacitate de plată, rate mai mari sunt înregistrate în rândul speculatorilor”, subliniază Schreiner.

Acesta consideră că preţurile de pe piaţa imobiliară au început să se stabilizeze, după avansul puternic înregistrat în anii anteriori.

“Un studiu recent arăta că în Bucureşti este nevoie de 300.000 de apartamente noi. Între timp, lucrurile nu s-au schimbat. În schimb persistă incertitudinile privind contractarea unui credit. Oamenii se întreabă: îmi voi pierde slujba?, cât va dura criza? cum vor evolua preţurile pe piaţă? Cred că românii trebuie să îşi recapete încrederea, pentru a reîncepe să se împrumute”, spune Schreiner.

Potrivit acestuia, banca a primit, de la începutul anului, 750 de dosare pentru restructurarea de credite, dintre care aproape jumătate au fost rezolvate. Cele mai multe probleme la plata creditelor le înregistrează clienţii care au contractat mai multe împrumuturi, pentru a realiza speculaţii pe piaţa imobiliară. Dosarele de restructurare a creditelor sunt analizate extrem de atent, iar ceea ce contează foarte mult este nivelul lichidităţilor solicitantului pe termen scurt, spune şeful Volksbank.

Schreiner consideră că produsele financiare oferite de bănci nu s-au modificat foarte mult comparativ cu anul trecut, dar au apărut schimbări în comportamentul consumatorilor, care sunt mai reticenţi în a contracta credite. Şeful Volksbank spune că ţări precum România, Bulgaria sau Republica Moldova vor oferi şanse de creştere pentru jucătorii din sistemul bancar.

“România va oferi şi posibilităţi de dezvoltare pentru produsele mai sofisticate de investiţii. Acum suntem abia la început, având în vedere că fondurile de investiţii administrează sume mici. Deocamdată, în cazul băncilor vorbim doar despre profit din dobânzi, însă în ţări precum Austria, raportul este de 50%-50% între câştigul din dobânzi şi cel din investiţii”, a explicat Schreiner.

Volksbank, a treia bancă din piaţa locală după mărimea activelor, a urcat agresiv în top, mizând pe creditarea ipotecară. La finele primului semestru, banca avea un portofoliu de active de 5,4 mld. euro, în creştere cu 20% faţă de primele şase luni din 2008.

“Poziţia pe care o va deţine Volksbank în peisajul bancar autohton depinde şi de strategiile competitorilor noştri. Cred că este important să te poziţionezi între primii cinci jucători din piaţă”, a spus Schreiner.

Volksbank deţinea la finele anului 2008 o cotă de 6,8% din piaţa bancară locală. Rata de solvabilitate a băncii se situează, în prezent, la 16-17%, spune Schreiner.

În ceea ce priveşte relaţiile cu clienţii, şeful Volksbank a explicat că banca s-a concentrat pe dezvoltarea unor parteneriate de lungă durată şi a preferat să acorde credite ipotecare pe termen mediu sau lung. În acest moment, banca vinde un singur tip de credit de consum, destinat celor care au un istoric cu Volksbank.

Preşedintele băncii a spus că, în 2010, reţeaua teritorială nu va fi extinsă şi, prin urmare, vor fi îngheţate angajările de personal.

“Anul viitor nu ne vom mai extinde reţeaua şi vom începe să renegociem contractele de închiriere. Dacă nu vom obţine preţuri mai mici, ne vom muta din acel sediu. Mizăm pe o scădere cu până la 30% a chiriilor”, precizează şeful Volksbank.

>Ce planuri aveţi pentru 2010 în ceea ce priveşte extinderea teritorială?

Anul viitor nu ne vom mai extinde reţeaua şi vom începe să renegociem contractele de închiriere. Dacă nu vom obţine preţuri mai mici, ne vom muta din acel sediu. Mizăm pe o scădere cu până la 30% a chiriilor.

>Estimaţi că Volksbank îşi va menţine poziţia de cea de-a treia bancă, după nivelul activelor, la finele lui 2009?

Poziţia pe care o va deţine Volksbank în peisajul bancar autohton depinde şi de strategiile competitorilor noştri. Oricum, cred că este important să te poziţionezi între primii cinci jucători din piaţă. De asemenea, contează şi ce model de afaceri alegi. Nu am fost niciodată activi pe partea de creditare de consum. Din portofoliul nostru de credite, doar 3% este ocupat de creditele pentru consum.

standard.ro

UniCredit Group a revizuit estimarea pentru nivelul dobanzii de politica monetara la finalul anului viitor, la 6,50% de la 7% in raportul anterior, modificand in acelasi timp prognoza pentru inflatia medie pe 2010, la 3,9% de la 4,3%.

Astfel, pentru finalul acestui an, analistii de la UniCredit estimeaza ca BNR va mentine dobanda cheie la nivelul actual, de 8% pe an, urmand ca aceasta sa coboare la 6,50% in 2010 si la 5,75% in 2011.

In acelasi timp, raportul de cercetare publicat luni de grupul italian ia in calcul o inflatie medie de 5,7% in acest an, proiectie revizuita de la cea anterioara, de 6,1%. Pentru 2011, UniCredit estimeaza o rata medie a inflatiei de 3,8%.

Pentru cursul de schimb, analistii UniCredit estimeaza un nivel mediu de 4,24 lei/euro in 2009, respectiv 4,30 lei/euro la finalul acestui an. In raportul anterior, analistii anticipau un curs mediu de 4,29 lei/euro in acest an, respectiv un nivel de 4,50 lei/euro pentru sfarsitul anului.

Pentru finalul lui 2010, UniCredit a revizuit prognoza pentru cursul de schimb la 4,20 lei/euro, de la estimarea anterioara, de 4,28 lei/euro.

Sursa: NewsIn

BRD, BCR şi Raiffeisen, trei din cele mai mari bănci din România, au şi cele mai mari comisioane de rambursare anticipată a unui credit de nevoi personale sau ipotecar. Refinanţarea creditului la o altă bancă devine inutilă.

Cel mai mare comision de rambursare anticipată a unui credit de consum sau ipotecar, perceput de băncile din top 10 de pe piaţa locală, este de 5% din valoarea împrumutului, iar cel mai redus – 0%. Din mai anul viitor, băncile nu vor mai putea percepe un comision de rambursare anticipată mai mare de 1% pentru creditele cu dobândă variabilă, potrivit unei directive a Uniunii Europene. Pe de altă parte, în România, Consiliul Concurenţei doreşte eliminarea totală a acestuia în cazul creditelor cu dobândă variabilă. „În condiţiile în care dobânda este variabilă, deci banca o poate majora în funcţie de fluctuaţiile pieţei, şi nu preia riscul aferent unei dobânzi fixe, comisionul de rambursare anticipată nu îşi are justificare.

În Uniunea Europeană, băncile practică un comision de rambursare anticipată pentru creditele cu dobândă fixă, pentru că ele se expun riscului ca un client să se refinanţeze la altă bancă atunci când dobânda scade“, a declarat preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu.

În cazul unui credit ipotecar de 50.000 de euro se poate ajunge la un comision de rambursare anticipată de 2.500 de euro (5% din valoare), care poate fi recuperat de către clientul ce îşi refinanţează creditul la o altă bancă, a cărui dobândă este mai mică cu 1%, în cel puţin 5 ani. Dacă analizăm comisioanele de rambursare anticipată la cele mai mari zece bănci din România, având ca exemple un credit de nevoi personale şi altul ipotecar, reiese că ING este singura instituţie de credit care la creditele noi de consum sau ipotecare nu percepe comision de rambursare anticipată. Totuşi, în cazul creditelor ipotecare acordate mai noi de un an se percepe comision de 1%. Banca Transilvania (BT) percepe comisioane de rambursare anticipată la creditul de nevoi personale doar în situaţia în care creditul e returnat cu ajutorul refinanţării acordate de o altă bancă, caz în care comisionul este de 1%. În acelaşi timp, la creditele ipotecare încheiate după 1 ianuarie 2010, BT nu va mai percepe acest comision.

BCR şi BRD, cele mai mari bănci din România, au şi cele mai mari comisioane de rambursare anticipată. Mai mult, şi grilele de calcul ale acestora sunt cele mai complexe. La creditele de nevoi personale „Divers Extra“ şi „Super BCR“, comisioanele variază în funcţie de tipul dobânzii. Dacă aceasta este variabilă, comisionul este de 4,5% în cazul în care creditul este returnat în primii trei ani. În perioada 3 – 5 ani, comisionul scade la 3%, iar după cinci ani, la 2,5%. În cazul creditelor de nevoi personale, dar cu dobândă fixă, comisionul este de 4,5% în primii cinci ani şi 4% după această perioadă. În cazul „Creditului Rezidenţial“, în lei sau în euro, BCR percepe un comision de rambursare de 4,5% în primii 3 ani. Dacă creditul este returnat între 3 şi 5 ani, acesta scade la 3%, iar între 5 şi 10 ani – la 2,5%. La o perioadă de peste zece ani taxa ajunge la 2%.

La BRD, comisionul nu diferă în funcţie de tipul dobânzii, fixă sau variabilă. La creditul de nevoi personale acesta este de 3%, pe toată durata creditului. La creditul ipotecar se percepe un comision de rambursare anticipată de 5% în primii doi ani. Între 2 şi 10 ani, comisionul este de 4%, iar între 10 şi 20 de ani – de 3%. Abia dacă creditul este returnat după 20 de ani taxa scade la 1%.

Comisionul perceput de Volksbank la creditul de nevoi personale „Easy Credit“ (disponibil doar în lei) este 1% din suma rambursată în avans. La creditele ipotecare acesta este de 2% în primii cinci ani şi de 1% după această perioadă.
Şi la Raiffeisen lucrurile sunt simple. La creditele de nevoi personale taxa percepută este de 4,5% pe toată durata creditului, iar la cel ipotecar – de 3%.

La Bancpost, clienţii care returnează creditul de nevoi personale în primii cinci ani trebuie să plătească în plus 3,5% din valoarea acestuia. Între 5 şi 10 ani, comisionul scade la 2%. La creditul „EuroIpotecar“, comisionul este de 3,5% pe toată durata împrumutului.
CEC percepe la creditul de nevoi personale un comision de returnare anticipată de 4,5% în primii cinci ani şi de 2% în perioada 5 – 10 ani. Apoi, comisionul este de 0%.

La Alpha Bank, comisioanele de rambursare anticipată percepute la cele două tipuri de credite sunt aceleaşi: 4% în primii patru ani, 2% în anii cinci şi şase şi 0% după şapte ani (cu menţiunea că după această perioadă, dacă creditul este refinanţat cu bani de la altă bancă, comisionul este de 2%).

Cotidianul